Gânduri aruncate

Cum afli dacă ai succes în viață

19/10/2017

Etichete: , ,

Astăzi avem un articol serios, în care vreau să vorbim despre sfaturile de viață pe care le primim din toate părțile.

Așa că dacă intrați pe blog doar pentru articole amuzante și povești, puteți să-i dați skip ăstuia și revenim mâine la programul obișnuit.

Dacă vă decideți să-l citiți… așa cum v-am zis mai sus, azi vorbim, deci mi-ar plăcea să îmi lăsați un comentariu la final și să îmi spuneți cum vedeți voi treaba asta.

 

Totul a început la o ieșire cu un prieten care îmi povestea cum la ei în facultate profesorii insistă pe importanța prezențelor la cursuri și pe obținerea diplomelor cu o notă cât mai mare, promițând studenților că asta le va asigura un loc de muncă bine plătit și avantaje față de colegii cu prezență mai mică, care își pierd timpul lucrând.

Nu înțeleg care e logica din spate sau ce angajator ar da postul unui proaspăt absolvent de facultate care nu a lucrat o zi în viața lui, dar e premiant, în defavoarea colegului său care poate a obținut note mai mici, dar a lucrat în domeniu în ultimii 3 ani, are rezultate și recomandări foarte bune și nu are nevoie de un training intensiv înainte să înceapă să lucreze propriu-zis.

Un sfat prost, deci?

Ei bine, realitatea e că primim zilnic o grămadă de sfaturi proaste, încă de când suntem mici.

Pe majoritatea le dăm la o parte pe măsură ce ne lovim noi înșine de situațiile respective și ne dăm seama că nu suntem mulțumiți cu rezultatul.

Dar de departe cel mai periculos sfat e ăsta:

Tu ești băiat bun/fată bună! Așteaptă și o să primești ce meriți!

O să auzi prostia asta în diverse forme („o să ți se întâmple lucruri bune”, „ce-i al tău e pus deoparte”, „trebuie să crezi și o să se întâmple”) și o să fie spusă în general de oameni dragi ție.

Și problema e că tuturor ne place să credem că suntem „ăia buni”, cei destinați lucrurilor mărețe, cărora urmează să li se întâmple ceva magic care le va schimba întreaga viață.

Așa că lăsăm viața să ni se întâmple, fiind cuminți și așteptând să fim răsplătiți cu miracolul promis.

M-am născut în ’91. Nu am prins comunismul. Și nu a fost nevoie.

Pentru că oricum simt că mi-a fost transmis.

Noi am fost generația care s-a născut imediat după perioada aia, așa că părinții noștri, marcați de ea, ne-au învățat să:

  • nu vorbim cu străinii;
  • încuiem bine ușa și să nu deschidem nimănui;
  • nu avem prea multă încredere în cei din jur;
  • învățăm bine și să ne conformăm;
  • nu ridicăm tonul;
  • învățăm pe de rost;
  • facem ce trebuie/ ce se așteaptă de la noi.

Asta a fost perioada pe care au prins-o ei.

Cu lipsuri, cu neîncredere și cu teamă. Dar și cu speranța pentru mai bine.

Tocmai de asta, cu cele mai bune intenții ne-au împins să învățăm bine și mult, ca să avem un viitor mai bun. Pentru că pe vremea lor informația era limitată și informația însemna putere.

Dar uite că am ajuns în era în care informația e la degetele fiecăruia și suntem unanim de acord că școala, în forma ei actuală, e depășită.

Știm că să stai într-o bancă, să faci ce ți se spune, să răspunzi doar când ești întrebat, să reciți lecția și să primești note pentru cât de bine ai păstrat șablonul nu mai au nicio valoare într-o lume în care se pune accent pe creativitate.

Știm că nu trebuie să așteptăm și totuși o facem.

Alegem să fim cei buni, cei cuminți, care fac lucrurile cum trebuie și care merită.

OK.

Da.

Meriți.

E mai bine acum?

 

Dacă ai răspuns cu DA, atunci am vești proaste pentru tine.

 

Nu tu o să fii cel care ia jobul ăla mișto.

Nu tu o să pui în practică ideea pe care o ai de câțiva ani în minte.

Nu tu o să fii cu tipul/tipa care îți place atât de mult.

Nu tu o să câștigi câți bani știi că meriți.

 

Pentru că tu încă aștepți ca eu să îți spun că meriți.

Eu sau oricine altcineva, nu tu.

 

Jim Carrey spunea într-un discurs că „viața nu ți se întâmplă ție, ci viața se întâmplă pentru tine”.

Indiferent dacă crezi că o să ai succes sau că o să fii un ratat, ai dreptate. Tu iei decizia asta, indiferent de ce spun cei din jur. Tu faci pașii.

Viața doar îți susține alegerea.

Atâta timp cât tu alegi să nu faci nimic, nu ai dreptul să te plângi că viața nu e corectă, că alții o duc mai ușor și au succes, că nu ești recompensat pe măsură sau că persoana de care îți place e cu cineva mai puțin interesant ca tine.

Niciunul dintre lucrurile astea nu o să ți se întâmple dacă aștepți să ți le dea altcineva.

Doar tu știi ce e așa mișto la tine… deci, ce naiba aștepți?

E momentul să te pui pe treabă!

 

Cam asta e părerea mea despre succesul în viață.

 

Voi, ce credeți?

 

Până data viitoare,

Alex

21 likes

Emailul nu va fi publicat.

Acest blog folosește cookies. Navigând în continuare, vă dați acordul pentru folosirea cookie-urilor. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close