Mistere rezolvate

5 lucruri pe care nu le știai despre Moș Nicolae [Interviu]

07/12/2017

Etichete: , ,

Știu, știu… a trecut noaptea lui Moș Nicolae și oricum, îl știm de când eram mici. Ce ar mai putea fi nou despre tipul ăsta?

Ei bine, da, aveți dreptate și mă înclin, dar vreau să vă și contrazic cu un lucru: nimeni nu s-a întrebat cum se descurcă Moșul în epoca modernă în care tehnologia a depășit cu siguranță imaginația poveștilor cu care am crescut.

Așa că vă invit să parcurgeți interviul și să aflați câteva lucruri pe care nu le știați despre Moș Nicolae.

Să-i dăm drumul, zic.

 

A: Salutare, Moșule! Mă bucur mult că ai reușit să mai stai în oraș și că ai acceptat interviul ăsta rapid. De fapt, uite, asta e o foarte bună întrebare de început. Știm cu toții că Moș Crăciun locuiește la Polul Nord, dar despre tine nu știm nimic. Unde își petrece Moș Nicolae restul anului?

MN: Salut, Alex! Mulțumesc în primul rând pentru invitație. Iaca în vremurile de demult, atunci când eram copil, locuiam într-un orășel numit Mira, undeva pe teritoriul Turciei de azi. Eram episcop pe atunci și viața era simplă. Dar acum străbat lumea întreagă și am nevoie să fiu cât mai mobil. Și tocmai de asta, nu mă complic cu proprietăți care să îmi consume resursele și energia. Știi ce înseamnă să deții o casă? Mereu găsești un obiect de decor pe care ți-l dorești, o îmbunătățire pentru ceva și mereu ai vrea să redecorezi. Decât să stau 364 de zile din an să fac asta, prefer să mă concentrez pe adusul de bucurie în lume. Așa că stau în chirie. Nu mult, cam o săptămână în fiecare țară. Așa găsesc și cele mai bune la oferte de cadouri din fiecare loc și le iau și early bird. Și recomand asta tuturor. Uite, am găsit până și un site pentru oameni ca mine, îi spune AirBNB…

 

A: Haha, da, am folosit și eu aplicația asta. Înțeleg ce spui, dar uite un lucru pe care nu îl înțeleg. Cum ai ajuns să dăruiești dulciuri și cadouri și cum reușești să te ții de atâta timp de asta?

MN: Ei, asta chiar că e o poveste amuzantă. Vreau în primul rând să vă zic ție și cititorilor tăi că nu sunt cu nimic diferit de voi. Sunt doar un om normal, care face tot ce poate ca să își aducă contribuția lumii. Și povestea mea a început ca a oricărui om normal. Eram deja episcop în orășelul meu și datorită jobului (așa îi ziceți acum, nu?) meu, am cunoscut multe persoane interesante, printre care și un nobil extrem de bun la suflet, dar și tare ghinionist. Soția lui a murit dând naștere celei de-a treia fete și l-a lăsat singur cu copiii și cu o situație nu foarte bună cu banii. Iar omul ăsta a făcut tot ce a putut și le-a crescut pe fete cât mai bine. Au trecut anii și fetele au ajuns la vârsta măritișului, doar că pe atunci trebuia să ai și o anumită situație materială ca să te poți căsători. Când omul mi s-a destăinuit, am simțit că mi se rupe sufletul și am știut că trebuie să fac ceva să îl ajut. Și uite așa, fără să se gândească prea mult, episcopul Nicolae era în următoarea seară cățărat pe acoperișul nobilului nostru, cu un sac de bani gata de aruncat pe gura hornului. Tare mândru de mine, am dat drumul pungii și apoi m-am răzgândit, așa că am prins-o fix înainte să alunece pe horn.

A: Cum adică te-ai răzgândit, moșule? Nu ai vrut să le mai dai săculețul?

MN: Nici pe departe, băiete. Pur și simplu mi-am dat seama că dacă aș face asta, zgomotul i-ar face să iasă din casă și să mă descopere. Și ce faptă bună e aia, dacă o faci doar pentru recunoaștere? Așa că mi-am scos o șosetă, am învelit săculețul și i-am dat drumul pe horn. Totul a mers bine, așa că am repetat procesul și la fata mijlocie și la cea mică, când a venit vremea lor de măritiș. Doar că la mezină, tatăl lor m-a așteptat și m-a descoperit. L-am rugat să nu spună nimănui, dar el a fost așa de bucuros că a răspândit vestea peste tot. Iar de atunci, când oamenii primeau câte un cadou neașteptat, îmi mulțumeau mie. Așa că, nu am avut ce face, nu am vrut să dezamăgesc lumea și din rușine am început să aduc dulciuri și cadouri tuturor. Asta la început. Pe parcurs mi-am dat seama cât de mult îmi place să aduc bucurie altora și că asta e menirea mea.

 

A: Wow, asta e o poveste frumoasă. Dar dacă totul este despre bucurie, cum de aduci și nuielușe celor care nu sunt cuminți?

MN: Obiceiul ăsta a pornit din total altceva. Acum 300 și ceva de ani, i-am dus unui băiețel pe nume Albus o nuia din lemn de soc, care avea să îi schimbe întreg destinul. Doar că, fiind un năzdrăvan, Albus a început să folosească nuiaua pe post de sabie și a dărâmat vaza preferată a mamei lui, care, supărată foc, i-a luat nuiaua și l-a altoit serios cu ea. De atunci, nuielele sunt văzute ca o pedeapsă pentru copiii care nu sunt cuminți.

 

A: Înțeleg. Mamele pot fi uneori foarte crude. Te mai întreb un secret. Cum ajungi la toți copiii din lume într-o singură noapte? Împrumuți cumva sania magică de la Moș Crăciun?

MN: Ha, nici pe departe! Sania cu reni are farmecul ei, dar eu obișnuiam să călătoresc pe calul meu credincios. Ba chiar mai mult, în unele zone din lume copiii îmi lăsau apă și morcovi pentru el.

A: Spui că obișnuiai, deci acum nu mai călătorești cu el?

MN: Ei bine, nu doar eu am ajuns să fiu Moș, așa că m-am hotărât să îi dau calului meu dreptul la pensie. În plus, în ziua de astăzi există moduri de călătorie mult mai plăcute. Mie cel mai mult îmi place la clasa întâi cu avionul. E loc pentru picioare și mănânc și bine!

A: Deci ești un Moș modern, care profită de tehnologie. Foarte tare!

MN: Așa este. Mulțumesc! Acum, te rog să mă scuzi, dar sunt puțin pe fugă… am un avion către Japonia într-o oră. Sunt tare entuziasmat să încerc bucătăria locală! Putem să ne grăbim puțin?

 

A: Sigur că da. Mai am doar două întrebări. Prima este la cererea publicului. Știm că există o doamnă Crăciun, dar o doamnă Nicolae?

MN: Ăsta e un subiect delicat pentru mine. În toți anii ăștia am fost concentrat pe carieră și nu am prea avut noroc în dragoste. Nu știu de ce, dar doamnele nu sunt foarte impresionate când le spun că îmi place să le aduc bucurie copiilor… dar în fine, eu tot sper. Dacă cititoarele tale sunt singure și le plac tipii maturi, mă găsiți pe Tinder, ca domnul Nicolae, cu N mare. Swipe right!

 

A:  Îți țin pumnii, Moșule! Și, ca un sfat, nu menționa de copii de la prima întâlnire. Ultima întrebare e mai mult o curiozitate personala, o să fie foarte directă și sper să nu te superi. Te-ai simțit vreodată neapreciat și cumva pe locul doi, față de Moș Crăciun, care primește cea mai mare atenție în perioada asta de iarnă?

MN: Dragul Moșului, îți zic sincer că nu m-am simțit niciodată pe locul doi. Ți-aș povesti exact de ce, dar sunt puțin pe fugă acum, așa că te las cu gândul ăsta: nu degeaba îl numesc americanii pe Moș Crăciun, Nick.

 

Mulțumesc Moșule că ai participat la interviu și mulțumesc vouă că l-ați citit.

 

Ne vedem data viitoare!

Alex

1 likes

Emailul nu va fi publicat.

Acest blog folosește cookies. Navigând în continuare, vă dați acordul pentru folosirea cookie-urilor. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close