Student după gratii

6. Cum să fii băiat rău

20/05/2017

Etichete: , ,

Primele zile din noiembrie sunt de obicei cele mai reci.

Ele te asigură că se apropie iarna și încearcă să te pregătească pentru ce e mai rău.

Dar cel mai mare efect îl au atunci când te-ai trezit cu două alarme mai târziu decât ar fi trebuit și în graba ta de a întârzia cât mai puțin, uiți să îți verifici aplicația de vreme și te îmbraci total necorespunzător.

Așa sunt eu astăzi, îmbrăcat cu o cămașă foarte subțire și fără geacă și umbrelă.

Și evident că plouă. Cu picături mici, dese și extrem de reci.

Iar ploaia asta cu siguranță nu aduce nimic bun.

Mă sui în mașină, ud până la piele și dau drumul la încălzire. Mai stau puțin să mă încălzesc, chiar nu mai contează câteva minute.

Pe lângă geamul meu trec în viteză două mașini de pompieri și trei ambulanțe cu girofarurile pornite.

La radio anunță un mare accident în zona Piața Unirii.

Am greșit. Uneori, câteva minute fac diferența…

Au trecut două săptămâni de când a făcut cea mai mare prostie din viața lui.

„Prieteni.”

Își repetă cuvântul ăsta în cap în fiecare dimineață, când se trezește.

Când l-a auzit prima oară, l-a luat prin surprindere și s-a blocat. Pur și simplu nu a putut să deschidă gura ca să o contrazică.

Ba da, ar fi putut. Doar că i-a fost extrem de frică că nu vor mai vorbi niciodată.

Despre asta a fost vorba. Despre frică.

Nu e ca și cum asta ar fi fost prima dată când a fost refuzat de o fată.

De fapt, toată istoria lui cu fetele e o mare și lungă ironie.

Când era foarte mic, era un puști destul de rotunjor și foarte îmbujorat, care trăia în lumea lui. Avea în fiecare zi fel de fel de aventuri: pescuia, juca fotbal cu băieții sau cu peretele, după disponibilitate, își făcea săbii din bețe și învingea fiare imaginare, sărea cu bicicleta de pe poduri și se întrecea cu oricine avea curajul să îi spună că el nu e cel mai cel.

Pe vremea aia, astea erau singurele lucruri care îl atrăgeau.

Și evident că fetele roiau în jurul lui și se băgau în seamă și el se enerva că nu îl lasă în pace.

Apoi a mai crescut și când în sfârșit s-a dezmeticit și și-a dat seama care e treaba cu ele, evident că toate pețitoarele plecaseră.

A urmat o perioadă destul de grea în școala generală, când, din cauza timidității sale exagerate, nu a putut decât să o urmărească de la distanță timp de 3 ani pe fata pe care o plăcea atât de mult.

Dar cel mai rău a fost când a ajuns la liceu.

Ca toată lumea, s-a gândit că acolo o va lua de la început și își va crea o cu totul altă reputație cu noii colegi.

Dar soarta avea alte planuri pentru el și în prima zi a înțeles greșit ora la care trebuia să înceapă, așa că a reușit performanța să chiulească în întâia zi de liceu și să nu își cunoască colegii decât a doua zi, prezentându-se în fața clasei cu capul în pământ și roșu până în vârful urechilor.

Evident că imediat ce a scăpat, s-a dus în ultima bancă și nu a mai plecat de acolo până în clasa a unsprezecea.

Și de acolo din spate și-a admirat tăcut colegele, până când într-o zi, chiar colega din fața lui, Georgiana, pe lângă că era foarte drăguță, a fost și drăguță cu el.

Au început să vorbească pe Messenger în fiecare seară și după vreo două săptămâni, David și-a luat inima în dinți și i-a propus să facă următorul pas… să vorbească la microfon.

Dar ce să vezi?

Georgiana nu avea un microfon, așa că nu puteau să se audă.

Ce ar mai fi de menționat e că în perioada aia David primea bani de buzunar de la părinți doar o dată pe lună. Și nu foarte mulți.

Așa că decizia lui de a-și cheltui toți banii de buzunar pentru a-i cumpăra Georgianei un microfon ca să poată vorbi, a fost o decizie luată din dragoste.

După ce s-a dus și a ales cel mai bun microfon disponibil în bugetul lui, l-a plătit cu mâna tremurând și l-a ascuns în ghiozdan, ca ai lui să nu îl vadă când ajunge acasă.

A doua zi, a ajuns cu o oră mai devreme la liceu și a așteptat-o emoționat să vină.

A văzut-o și a luat-o deoparte să îi spună că are ceva pentru ea.

Când a văzut microfonul, Georgiana s-a emoționat și s-a înroșit, iar el s-a simțit extrem de fericit să o vadă că se bucură.

A dat să se așeze în bancă, dar ea l-a oprit și l-a pupat pe obraz să îi mulțumească.

El s-a înroșit și asta a fost tot.

Nu s-a întâmplat nimic între ei, ea nu s-a simțit datoare să fie prietena lui doar pentru că i-a făcut un cadou, iar el și-a învățat lecția.

Data următoare când i-a plăcut de o fată a fost ceva mai direct și a reușit să o cucerească pe cea care avea să devină prietena lui pentru următorii doi ani, până în vara de dinaintea facultății.

Sau poate totul a fost doar o chestie de conexiune.

Și problema e că a simțit conexiunea asta și față de Raluca.

Și chiar mai intens.

Doar că e o nebunie.

Raluca e cu câțiva ani mai mare decât el și dacă asta nu ar fi suficient de dificil, îi este și profesoară la facultate.

Și totodată este fata aia care îi scrie de vreo două săptămâni și râde la glumele lui și îi spune că e un băiat foarte mișto care ar trebui să aibă mai multă încredere în calitățile lui.

Oare ăsta e un apropo ca să își ia inima în dinți și să îi spună dacă o place?

Până la urmă, ea este cea care are prieten și evident că nu poate face primul pas.

Sau poate totul este în capul lui și este atât de adânc căzut în friendzone că în curând o să îl invite să îl cunoască pe verișorul ei gay, care își caută jumătatea.

Sau…

Fir-ar a naibii de treabă!” urlă David panicat și începe să se învârtă prin cameră aruncând la întâmplare cărți în ghiozdan.

E deja 12:45. A întârziat la facultate.

Patru ore mai târziu, cu mult prea obosit ca să se mai streseze cu gândurile de dinainte, David intră peste o mare petrecere în camera lui.

Se pare ca George i-a invitat pe băieții de la camera 102 și s-a încins un mare joc de poker care are ca miză vinul de casă pe care l-a primit George la începutul săptămânii.

David se pune lângă perete și privește cum rând pe rând se ridică băieții și pleacă din cameră, până când în finală rămân doar doi: George și un băiat brunet, cu sprâncene stufoase și fața ascuțită.

Tipul arată foarte sigur pe el. Nu se citește niciun fel de emoție pe fața lui.

Mâna următoare o să fie decisivă.

George are broboane de transpirație pe frunte.

Se vede că ține enorm la vinul ăla, iar David nu înțelege cum de s-a băgat în jocul ăsta.

El nu știe cum să joace poker și nici nu prea îi plac jocurile de noroc.

Știi, George, chiar ești un tip extraordinar. Mă bucur că ne-am lovit unul pe altul pe hol și am putut să rezolvăm totul fără violență, cu un joc amical de poker. Ești un tip curajos și integru. Jos pălăria!” spune tipul cu sprâncene stufoase mimând că își dă jos o pălărie imaginară din cap.

Mulțumesc, Mihai. Și tu ești un tip de treabă.” răspunde George roșind ușor de la complimente.

Schimbul ăsta de replici a fost suficient cât să le distragă atenția lui George și David de la ultima carte pusă jos, până când Mihai le-a zâmbit brusc și a continuat pe un ton mult mai dur.

Acum, să nu te superi, dar știi cum e… în orice joc există un singur câștigător. Și ăla sunt eu!” zice el arătându-le triumfător cărțile de la 5 la 9, toate de inimă roșie.

Ochii lui George au început să se umezească, iar David e de-a dreptul revoltat.

Ai trișat!” zice el.

Poftim?!?!” spune Mihai întorcându-se amenințător către David.

David se dă un pas în spate și continuă pe un ton aproape șoptit.

N-nu a-a-am văzut… ultima carte pusă jos.” reușește el să spună într-un final.

Asta nu mă face trișor, prietene. Trebuia să fii mai atent. Dar, uite, pari un tip chiar ok și mi-ar plăcea să fim toți prieteni. Așa că uite, vă propun o chestie!” răspunde Mihai pe un ton mieros.

Adică?” întreabă David pe un ton ușor neîncrezător.

Joci tu contra mea și dacă o să câștigi, vă dau vinul înapoi!” le promite Mihai.

Da, da, ne băgăm!” exclamă George entuziasmat de posibilitatea de a-și recupera prețioasa licoare.

George, stai așa! Eu nu am mai jucat poker niciodată… habar nu am să joc!” încearcă David să îl potolească pe George.

Vai, dar asta e chiar mai bine. Știi cum se spune despre norocul începătorului, nu?” îl încurajează Mihai pe același ton mieros ca mai devreme.

Începător sau nu, eu nu am noroc!” se plânge David.

Haide, încearcă!” insistă Mihai.

Încearcă!” insistă și George.

Bine, fie, mă bag. Dar vreau să știu… ce se întâmplă dacă pierd?” întreabă David neîncrezător.

Ei, nimic grav, prietene. Trebuie doar să mă ajuți cu ceva în seara asta. M-ar fi ajutat George, dar tu cred că ești chiar mai potrivit.” îi zâmbește Mihai.

Cu ce anume?” se îngrijorează David.

Haide, doar nu vrei să îți spun de pe acum și să îți stric surpriza.” continuă Mihai să zâmbească.

Dacă nu ai de gând să îmi zici, atunci nu mă bag.” răspunde David hotărât.

Ok, nicio problemă. Eu doar voiam să vă dau o șansă să câștigați vinul înapoi. Uită!” se ridică Mihai și dă să iasă cu sticla de vin pe usă.

Te rog!!!” îi șoptește George la ureche, în timp ce pe obrajii lui se scurg lacrimi mari și grele.

Bine, bine. Fie. Mihai, vino înapoi. Jucăm!” țipă David după el.

Mihai se întoarce extrem de zâmbitor către ei.

Superb, fac eu cărțile!” spune el. I-a revenit tonul mieros.

Cărțile arată bine. Cel puțin din ceea ce spune George.

Are chintă, de la 9 la popă și se pare că asta e o mână extrem de mare la poker. În sfârșit, puțin noroc!

Îi zâmbește lui Mihai, care îl privește chiorâș.

Ultima carte e un 3. Nu schimbă nimic, a câștigat.

Pun amândoi cărțile jos și David dă să ia vinul.

Ce faci, prietene?” îl întreabă Mihai în timp ce îi dă mâna la o parte.

Păi am câștigat.” exclamă David contrariat.

Nu prea cred asta. Uite!” îi zice Mihai și îi arată cărțile lui de la 10 la as.

Se pare că el a avut o chintă cu un punct mai mare. Și i-a bătut.

Nuuu!” suferă George într-un colț.

Ei bine, prieteni, mi-a făcut mare plăcere să mă joc cu voi. Sunteți niște super băieți și sigur mă bateți voi data viitoare. David, ne vedem la opt fără un sfert la Facultatea de Litere, da?” spune Mihai cu un zâmbet larg pe față.

Da, ne vedem.” răspunde David ofticat.

Mihai iese din cameră și rămân doar George și David.

Îmi pare rău că nu ți-am recuperat vinul, prietene.” spune David.

E în regulă, frate. Mie îmi pare rău că te-am pus să joci.” răspunde George.

Totuși, știi ce vrea să mă pună să fac?” întreabă David.

Nu, n-a vrut să îmi zică.” îi confirmă George fricile lui David.

Scuze!” continuă el.

E ok, mă descurc eu.” răspunde David.

S-a săturat oricum să fie luat de prost.

Îi arată el lui Mihai ăsta.

La ora la care s-au înțeles, David s-a postat în fața facultății cu o expresie hotărâtă pe chip.

Ziua asta l-a făcut să își dea seama de un lucru.

Nu vrea să mai fie băiatul bun care să îi mulțumească pe toți.

Aștia nu au parte de fetele drăguțe. Băieții răi care fac doar ce vor ei sunt ăia care le plac.

Ai ajuns. Haide, David, să mergem!” se aude vocea lui Mihai în spatele lui.

Ia stai așa, Mihai. Am zis că te ajut, dar nu mai fac niciun pas dacă nu îmi zici ce facem. Nu sunt prostul tău.” zice David pe un ton tăios, întorcându-se cu fața către el.

Sigur, sigur, nicio problemă!” răspunde Mihai pe un ton împăciuitor.

Începe să se caute în buzunare și scoate un DVD pe care e măzgălit ceva cu markerul.

Am un prieten care lucrează într-un cinema din oraș și mi-a făcut rost de filmul ăsta care are avanpremiera mâine. Și deja am vorbit cu ceva lume și am aranjat să vină să vadă filmul în facultate. Contra-cost, desigur.” zâmbește Mihai.

Păi și asta nu e cam ilegal?” ridică David o sprânceană.

Doar dacă suntem prinși, prietene.” râde Mihai.

Se pare că visul lui David de a fi un băiat rău se împlinește mult mai rapid decât a anticipat.

Păi și cum vrei să te ajut eu?” îl întreabă David.

Păi, eu sunt student la FJSC. Și am nevoie de un student la Litere, care să ducă cererea asta la paznic și să îl convingă să ne dea telecomanda de la proiector. Și aici intri tu în scenă.” răspunde Mihai pe un ton plictisit, ca și cum i-ar fi explicat de ce cerul e albastru.

Îi înmânează cererea și îi urează baftă.

David se uită pe cerere și observă semnătura falsificată a decanului.

Înghite în sec și intră în facultate.

Bună seara!” îi spune el paznicului.

Bună seara. Ce doriți?” îl întreabă acesta.

Ei bine, sunt student în anul I aici și am o cerere de la domnul decan pentru o clasă specială, astăzi de la ora 20:15.” spune David încercând să nu îi tremure vocea.

Ia dă-mi să văd.” îi ia paznicul cererea din mână și își caută ochelarii.

David îi urmărește privirea cum îi coboară până la semnătură și cum se strâmbă. I se strânge stomacul.

Da, pare în regulă. Deși nu înțeleg de ce suntem noi plătiți atât de prost dacă trebuie să avem grijă de voi și peste program. Hai, ia asta și să mă anunți când terminați.” îi zice paznicul lui David și îi întinde telecomanda.

Cu ochii pe telecomandă ca pe medalia de aur la olimpiadă, David îi promite paznicului că va vorbi și el cu decanul și îl asigură că îl susține.

Două minute mai târziu, David iese victorios cu telecomanda.

Bravo, băiete, știam eu că poți!” exclamă Mihai încântat.

Da, da… par eu băiat bun, dar nu sunt!” exclamă și David.

Nicidecum, prietene. Ești rău până în măduva oaselor!” îl încurajează Mihai.

David simte că începe să se înroșească.

Uite, pentru că ai fost atât de tare, vă dau vinul înapoi. Și uite, o țigară din partea mea!” îi spune Mihai în timp ce scoate sticla lui George din ghiozdanul pe care îl ține în spate.

Mulțumesc, dar eu nu fumez.” spune David luând sticla.

Păi ce băiat rău ești tu, mă?” râde Mihai.

Știi ce? Ai dreptate. Ia dă-o încoa’!” se hotărăște David și îi smulge țigara din mână.

Gata, acum sunt băiat rău!” își zice David în timp ce pufăie din prima lui țigară, încercând să nu se înece.


Asta e povestea neîncrederii și a deciziilor pe care le iei atunci când îi lași pe alții să definească cum ar trebui să fii. Dar oare cât timp te vei mulțumi să nu fii tu însuți?

Urmează o mare greșeală făcută la momentul potrivit care s-ar putea să însemne finalul vieții pentru unul dintre personajele noastre.

Următoarea parte din poveste o găsești aici.

0 likes

Emailul nu va fi publicat.

Acest blog folosește cookies. Navigând în continuare, vă dați acordul pentru folosirea cookie-urilor. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close