Student după gratii

5. Dragostea nu e pentru toți

13/05/2017

Etichete: , ,

David. Eu sunt David.” răspunde el stângaci.

Ei bine, David, intrăm?” chicotește ea și face semn cu capul către intrarea în Grădina Botanică.

Sigur. Haide!” zice David și îi întinde brațul.

Raluca îl apucă de braț și cei doi pornesc pe traseul pe care David l-a parcurs de minim 10 ori în minte pe drumul de la cămin până aici.

Spre norocul lui, deși ea e în București de mult mai mult timp decât el, e prima oară când vede locul ăsta.

Prima oprire e pe podul care face trecerea către serele cu plante tropicale unde David plănuiește să își folosească gluma cu portocale și asta îi cam dă programul peste cap.

Dar ei i se pare un loc atât de frumos în mijlocul unui oraș cu atât de mult beton.

Admiră rațele care își plimbă puii pe marginea lacului fără niciun fel de grijă, sub razele blânde de toamnă.

Iar el o admiră pe ea.

Nu e așa cum și-a imaginat-o. Nu e acea tipă de inabordabilă cu care trebuie să se comporte perfect ca să o impresioneze.

E umană.

Râde și se bucură ca un copil de niște lucruri atât de banale.

Nu îi mai place de ea pentru că e frumoasă. Îi place de ea pentru că e pură.

Plimbarea lor continuă exact așa cum și-a imaginat David.

Gluma din seră merge chiar mai bine decât se aștepta el, spre ghinionul Ralucăi care tocmai ce bea o gură de suc, așa că nu îi rămâne decât să o scoată pe nas de atâta râs.

Apoi, pe rând, ajung în grădina de trandafiri, merg la lăcușorul ce imită Delta Dunării, urcă pe „munții” Carpați și se opresc în zona pomilor fructiferi ca să fure kiwi și alune.

Soarele începe să apună, așa că a venit momentul pentru finalul poetic pe care l-a pregătit David.

În fața lor e o cascadă curgătoare care susură liniștitor. Ăsta e locul.

Hai să urcăm!” îi spune David Ralucăi și o apucă de mână.

Stai, acolo? Nu e periculos?” se uită ea neîncrezătoare în sus.

Nu, e ok. Ai încredere în mine!” o liniștește el.

Bine, fie.” se lasă ea convinsă.

Îi place de David, e un tip chiar drăguț și foarte atent.

Uite, știu că nu e chiar întâlnirea ideală, dar eu unul vreau să mi-o amintesc exact așa cum e!” zice David odată ajunși sus lângă punctul de unde izvorăște cascada și scoțând din ghiozdan două pahare de dimensiuni diferite și o sticlă de vin roze demisec.

Raluca începe să râdă la vedere paharelor clar împrumutate.

David lasă ochii în pământ și oftează.

Simte mâna ei micuță și caldă peste mâna lui și ridică privirea.

David, să știi că e o ieșire absolut minunată și mă bucur mult că am venit.” îi zice ea zâmbindu-i cald.

Simțind cum se înroșește, David îi zâmbește scurt înapoi și se întoarce cu spatele la ea ca să desfacă sticla.

Între timp, Raluca își verifică telefonul și observă că are un mesaj.

David simte din nou mâna Ralucăi, de data asta pe spatele său și se întoarce.

David, înainte să începem, trebuie să fug puțin până la baie. Îmi poți spune în ce direcție e?” îi spune ea.

Sigur, e la vreo 100 de metri în față. Ții drumul drept și o găsești. Vrei să merg cu tine până acolo?” răspunde el.

Nu, nu. E în regulă. Mă întorc imediat.” zice Raluca și pornește în direcția băii.

A mai primit mesaje disperate de la Panțu, dar niciodată nu a amenințat că se sinucide dacă nu îi răspunde.

Alo, ești ok?” începe ea îngrijorată.

Ralu! În sfârșit! Am crezut că te-am pierdut…” se aude o voce pătrunzătoare de la celălalt capăt al firului.

Poate chiar m-ai pierdut. Ce e cu prostia asta cu sinuciderea?” se răstește ea.

Nu știam ce să mai fac ca să dau de tine. Uite, îmi pare rău. Serios!” îi zice el.

Dacă chiar îți păsa m-ai fi sunat. Sau măcar mi-ai fi răspuns la telefon.” pufnește Raluca.

Știu, ai dreptate. Și să știi că am vrut. Doar că m-a trimis tata să fac ceva pentru el și am fost cu Diriș, așa că nu am putut răspunde la telefon. Iar de dimineață am vrut să te sun, dar i-a fost foarte rău lui Julie și a trebuit să mergem cu ea la spital.” se justifică Panțu.

Cu Diriș? Doamne, iar te-ai băgat în ceva periculos, nu-i așa? Și Julie e ok? Credeam că tratamentul funcționează…” întreabă ea îngrijorată, renunțând la tonul agresiv.

Nu, îți jur. A fost pur și simplu ceva de transportat și au avut nevoie de ajutorul meu. Dar asta a fost tot, nu mă implic. Cât despre Julie… știi cum e surioara mea. Are zile bune și zile nu prea. Dar tratamentul merge și sper ca în curând să își revină complet.” încearcă Panțu să o liniștească.

Sper că nu mă minți doar ca să scapi!” insistă Raluca.

Nu, asta e tot. Tu ești bine? Îmi pare rău că te-am lăsat baltă în ultima secundă. Lasă-mă să mă revanșez. Unde ești? Vin să te iau.” se entuziasmează el brusc.

Sunt în oraș. Am ieșit cu o prietenă. Nu ies fix acum.” i-o taie ea.

Haide, te duc undeva unde nu ai mai fost niciodată!” insistă el.

Să știi că deja am făcut asta azi. Dar dacă vrei neaparăt să mă impresionezi, vino mâine dimineață la mine cu cafeaua mea preferată și mă mai gândesc.” îl aprinde ea.

S-a făcut! Cu două shoturi de espresso! Te pup, mă! Pe mâine!” promite el.

Pe mâine, dragule!” râde ea.

E bucuroasă că totul e ok cu Panțu și că se văd mâine, dar se simte îngrozitor acum că a ieșit cu David.

Raluca și David ciocnesc paharele în lumina lunii, având pe fundal sunetul vesel al cascadei.

El privește în ochii ei rotunzi și albaștri și admiră cum fiecare firicel din iris se împarte în firicele mai mici și formează un fel de rețea de nuanțe de albastru.

E incredibil cum poate să treacă de la tipa serioasă la tipa copilăroasă care se strâmbă și râde din nimic, doar pentru că e obosită.

E un moment absolut perfect. Trebuie să spună ceva.

Nu ți se pare că oamenii ajung în București cu un motiv? Adică, pe lângă facultate. Mi se pare că ajung aici ca să se întâlnească cu cei care urmează să le schimbe definitiv destinul.” zice el privind dinadins în altă direcție.

Da, cred că poți spune asta. Lași în urmă oamenii cu care ai fost cineva ca să poți deveni o nouă persoană.” răspunde Raluca privind cerul contemplativ.

„Exact! Ce mă bucur că ne înțelegem așa bine!” exclamă David întorcându-se spre ea și privind-o direct în ochi.

Da, și eu. Chiar cred că vom fi prieteni buni.” îi zâmbește ea.

„Prieteni.”


Asta e povestea temerii, care uneori te cuprinde în cele mai proaste momente și te face să te sabotezi când vine vorba de ce îți dorești cel mai mult. Întotdeauna ai o alegere: ești tu în control sau frica?

Urmează o nouă perspectivă asupra vieții și o decizie care va transforma băiatul în bărbat.

Următoarea parte din poveste o găsești aici.

0 likes

Emailul nu va fi publicat.

Acest blog folosește cookies. Navigând în continuare, vă dați acordul pentru folosirea cookie-urilor. Detalii

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close